Sub acoperișul nopții, stelele șoptesc secrete,
iar umbrele se-mpletesc în dansuri ciudate,
ca niște fire de gând rătăcit,
pierdute între tavan și podea.
Un licurici poartă o baghetă de lumină,
scriind poezii pe aripile unei fluturi invizibili,
în timp ce luna își învârte pălăria de nori
și împrăștie scântei de argint pe drumurile uitate.
Pisica cu ochii de smarald citește stele,
râde de ceasurile oprite
și de timpul care curge pe sub uși.
Fiecare clipă e un cristal fragil,
care tremură între amintire și vis.
Vântul adună povești din alte lumi,
le presară pe frunza unui copac adormit,
iar eu stau, cu inima larg deschisă,
să prind măcar o picătură de magie
în palma mea de om obosit.
Și când zorii vin cu pași de catifea,
lumea se trezește fără să știe
că a trăit o oră întreagă
într-un spectacol pe care doar umbrele și eu
l-am văzut cu adevărat.
În engleză, "dandelion" înseamnă păpădie. Numele este luat din expresia în franceză "dent de lion", adică "dinte de leu". Acest nume special a fost inspirat de forma frunzelor păpădiei, care seamănă cu dinţii de leu.
Citate şi Maxime:
Ironia este rezolvarea unei perplexităţi. P. Pandrea
vezi mai multe poezii de: Dia.Elena
Detalii poezie:
Distribuie pe: