Ion crâșmarul - Octavian Goga

Vezi, multe păcate
Sunt pe lumea asta,
Lui Ion Crâșmarul
I-a fugit nevasta;
Mi se pare cu vătavul i-a fugit nevasta.
Trei zile-mplinite
Și-a grijit amarul,
Cu obrajii-n palme
A vegheat crâșmarul;
Fără pâine, fără apă a vegheat crâșmarul.
Când a fost de-a patra,
Și-a chemat ortacii,
Gloata voinicească
Mi-au venit săracii;
Loțri mari din două sate, mi-au venit săraci
,,Beți , copii, de-acuma
Rău să nu vă pară;
Să bem crâșmă toată
Până de cu sară;
Praf din toate să s-aleagă până de cu sară!".
S-au sumes voinici
Și mi-au prins paharul,
De buți și butoaie
Mi-au golit celarul;
De urile toate mi-au golit celarul
Zice-un baci năstrușnic
Vorbe legănate:
,,Bea și tu, Ioane,
Bea și tu, fârtate;
Cine știe câtă vreme mai trăim, fârtate!".
Dar Ion Crâșmarul
Bea și nu prea foarte
Și-i părea obrazul
Galben ca de moarte;
Era răzimat pe coate, galben ca de moarte.
Colo, către sară,
Streșina de paie

A-nceput să ardă
Foc cu vâlvătaie;
De trei părți varsă din crâșmă foc cu vâlvătaie!
Lui Ion Crâșmarul
Nu-i mai știu de nume.
Spun că peste muche
A plecat în lume;
Cu căciula pe sprâncene, a plecat în lume

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Octavian Goga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.