Eu stau la mal - Octavian Goga

Corabia din lanțuri desfăcută
Își mișcă-ncet scheletele trudite,
Cu ea te duci spre lumi nebănuite,
Femeie, tu, pe veci necunoscută.
Abia în zborul ultimei clipite
Te văd de-acuma pururi nevăzută
Și totuși simt o jale neștiută
Când zarea albă-n purpură te-nghite.
Eu stau la mal, și golul ne desparte
Mă uit în larg cât ochii pot să vadă
Cum mi te pierzi departe mai departe
O taină simt că m-a legat de locul
Unde-am rămas nedumeririi pradă
Pesemne-acuma mi-a murit norocul

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Octavian Goga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.