O bătrână în munții Scoției - Norman MacCaig

O bătrână în munții Scoției


Stă toată ziua lângă foc.
Cât timp a trecut de când a deschis ultima oară ușa
și a ieșit afară contrariind
găinile certărețe și câinele Coolie
care visa o turmă de oi?
Zilele ei de plimbare-s azi doar amintiri.

A trecut prin multe veacuri
celtice de trudă și de iubire
și de înmormântări sub biciuștile ploii. Toți strămoșii
sunt strânși în oasele ei.
Ea-i rezumatul lor. Înainte de timpul ei
nu mai are aproape nicio semnificație.

Când vecinii îi dau telefon,
scoate un chicotit malițios de râs,
dar emanând multă iubire, în vreme ce ascultă
desfășurându-se firele subțiri ale bârfei,
savurând viața emanată de aceasta,
savurând-i răutatea, cu mâinile
în poală ca niște mătănii sfinte
care cândva aveau un înțeles, care odată
erau înnobilate cu melodii
pe care ea obișnuia să le cânte
acum mulți, mulți ani în urmă.





Trad. Petru Dimofte

Adăugat de: Mierla

vezi mai multe poezii de: Norman MacCaig



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.