L-am iubit,
Nu-l mai iubesc!
Iatǎ o aserţiune
Care,
Dac-o iei in seamǎ
Bine,
Nu-ţi aduce alinare.
Poate cǎ ai vrut sǎ zici,
Într-un fel manierat,
,,Am crezut cǎ îl iubesc”
Şi-ast-ar fi adevǎrat!
Ştim cu toţii cǎ iubirea
Trecut n-are, din pǎcate,
Orice-ai face,
Orice-ai zice,
Gata eşti sǎ-mi dai dreptate.
Şi ce este uimitor
Pentru orice priceput
E cǎ n-are viitor
Iubirea fǎrǎ trecut.
De trǎieşti iubirea
Singur
Fǎrǎ sǎ faci tǎrǎboi
Este un lucru diferit
De iubirea dintre doi.
De iubeşti pe cineva,
Şi nu e poveste,
Lasǎ-l liber!
Ȋl iubeşti
Tocmai pentru ce el este.
Şi,
Dacǎ mǎ urmǎreşti,
Cu urǎ sau cu uimire,
Nu vorbi atât de mult
Despre ce numim iubire,
Cǎ n-ai timp sǎ o trǎieşti.
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: