Nonvalori

joi, 30 septembrie 2021

Umbre rupte de văzduhuri pun amprenta pe destine
Chipul veșted din oglindă varsă lacrimi cristaline,
Dorul cel mai emblematic sub mânerul porții triste
Și-a găsit acoperire nevoind să mai existe.

Sufletul cel fără margini și-a legat de trup chitara
Și hoinarului ce plânge, îi alungă astfel seara,
Mânuind pe străzi cuvântul, în cuvânt se rătăcește
Și de ochii disperării se-antrenează când zâmbește.

Gurile-s cam fără lege și tânjesc la avuție,
Dar în sufletul oștirii e doar praf în farfurie.
Ochiul cerului se zbate după ultima epavă
Observând că azi credința se slujește cu otravă.

Nu mai sunt valori de care să fii mândru peste noapte...
Nici eroi care să spună: -Iată, am făcut dreptate!
Pomului cel plin de poame i se-nlătură coroana,
Că se vinde tinerețea pentru a-i cinsti icoana.

Focul este unul singur și în suflet mai mocnește
Uneori mai varsă lacrimi, alteori se ofilește,
Însă niciodată focul care arde de durere
N-o să fie stins de mâna celor morți după avere!

Georgian Ionuț Zamfira 30.09.2021

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.