Nod 4 - Nichita Stănescu

Mi-am îngropat cuvintele de dragoste în pământ
și beregata mi-am spânzurat-o de gât.
Precis că sunt un sfânt
și numai atât.
Cele două picioare nici nu le mai simt
și nici tâlpile cu care merg mereu.
E absolut sigur că nu mai pot să mint.
Precis că sunt zeu.
Mi-am azvârlit dinții din gingie
și sabia mi-am descins-o din șold.
Precis că inima mea este vie
și că eu sunt mort.
Dar mi-am întors capul și m-am uitat înapoi
la doi ochi îngenați,
cu ochii mei doi
și împărați.
Ce-o mai fi cu mine, te întreb acum,
oare oi mai fi fiind,
de este în ființa mea jar și fum,
dor și jind?

Noduri și semne ( 1982 )

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.