noaptea - Ara Alexandru Șișmanian

noaptea strîng din resturile zborului mărunţişul oniric al
styxului • cad atunci de pe pîrghia trezirii în cameră • cad
mereu lîngă praguri de somn ce-mi visează insomnia • şi
suferinţele superflue ca nişte scoici cu perlele mîngîiate •
lacrimi uitate pe terenul de tenis ‒ argintiu absurd pe gazon •
sau zidul cel mai întors înspre seară ‒ atît de albastru şi
singuratic c-ajunge să semene încet-încet cu o harfă • un ochi
mereu mai adînc surîde plimbarea meduzelor • vană e forma
ce nu dăruieşte nisipului povestea măcar a unui insular
naufragiu • dinspre neant spre neant ne fărîmăm ‒ cînd
disperarea-i inutilă iar melancolia zadarnică • zîmbetul mă
flutură tot mai străin peste obstinaţia asfixiată a ţărînei • şi
blana înnegrită de verdele pur a pădurii mă apropie de fiarele
profetice • de tot ce-am uitat ‒ tot ce-am ştiut ‒ tot ce-am ţesut •
silabele mele sînt praguri ‒ şi ciudate moire ale pragurilor • da,
ciudate întîmpinări ale despărţirii • adânc avisul îşi strigă
treptele ‒ şi fără număr le numără • se întrerupe de solitudini ‒
şi paşii-i demult stinşi şi-i ajunge din urmă • atingi parcă-n
treacăt popasul de dincolo ‒ cetatea unde nicicînd n-ai ajuns •
iar lunianul îţi vine în vizită ‒ însă mereu invizibil • dar poate
că demult ai murit ‒ şi umbra ta bîntuie neliniştită ambele
ţărmuri ale styxului • poate că eşti încă o enigmă ‒ un neînţeles
adio ‒ pentru o moarte de dincolo de moarte • o moarte cu
sfârşitu-n suspensie • ori poate că nu eşti decît o oglindă din
care florile curg pe o potecă în veci înnodată • o fereastră în
care te limpezeşti şi te închipui fata din lună ‒ singura care tembrăţişează şi te înţelege • sau labirintul ce minotaur te bea •

https://adshishma.net/Ara/Poesie-ROM.html

Adăugat de: Lucia Eniu

vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian