Nefericitul Ulise - Nina Cassian

Tocmai în clipa când
recunoscusem, după ani de luptă,
sudoarea mării, porii ei sărați,
și mirosul Itacăi, tocmai când
m-am prăbușit pe țărm, un val eu însumi,
simțind deceniile-ntinerind în mine,
recăpătându-și chipul prelung cu ochi ovali,
tocmai atunci o iarnă bruscă,
necunoscută-n veci acelor maluri,
rânji cu țurțuri aprigi ca niște colți de câine
– și când mușcă priveliștea uimită,
îmi sfârtecă și mie nesățiosul trup
cu care mă gătisem să-mi podidesc iubita.
Și începu să ningă-n nările-mi căscate.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nina Cassian



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.