Naivă - Nina Cassian

Dar terminați odată cu-aceste blânde cântece,
Viclene și cleioase, de neîndurat.
Durerea mea ar vrea să fie singură
Măcar cât un deget tăiat.

Am văzut un copil odată șezând
Într-un scaun întors, cu picioarele-n sus,
Nu vorbea, nu plângea, nu mișca –
Se pedepsise singur să fie supus.

De ce îmi dați peisagiul cu pomii înscriși
Și comandați tristeți pentru ora de seară?
Vă trageți iremediabil din poeții uciși
De-o consacrată igrasie pulmonară.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nina Cassian



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.