Astronautica - Nina Cassian

Iată-ne pe lună, dincolo de lună,
pe orbita soarelui.
Am plecat de pe pământ,
dar nu pentru că nu-l iubim destul.
Nu, nu ne-am săturat de fructe,
de câini și de cai, de zăpadă,
de glasurile noastre
mai pure decât timbrele astrale.
Am plecat de pe pământ
pentru-a cunoaște Spațiul și Timpul,
aceste două mari coordonate
ce ne delimitează viața
ca două săbii-albastre;
pentru a le da în lături și a fi
mult mai aproape de eternitate.

Am plecat de pe pământ
ca să ne-ntoarcem triumfal la el
cum te-ntorci la casa părintească,
mai maturi, mai puternici și recunoscători,
ca să ne scoatem căștile de-astronauți
și părul să ne fluture în vânt
și să privim zăpada, caii, cerul,
cu ochi din care știința n-a izgonit candoarea;
și sărutând pământul,
patetic, cum săruți obrazul mamei,
să-i mulțumim că ne-a născut,
că ne-a-nțărcat și ne-a lăsat să-l părăsim
ca să ne facem drum spre nemurire.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nina Cassian



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.