Moarte - Nicolás Guillén

În ce culoare-mbrăcată
e Moartea, eu, vai, nu pot şti
şi nu ştiu de şti-voi vreodată!

Mână osoasă şi coasă,
coasă cu sclipete vii,
pe-un vârf de tulpină, sticloasă?

Basme de spus la copii,
medieval terorism,
să şantajezi pe cei vii!

Eu voi intra-n noaptea mare
ca fiara obscură, făţiş,
care, când Moartea apare,
se duce, şi-n negrul hăţiş,
calm trupul şi sufletu-şi lasă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolás Guillén



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.