Turnul Goliei - Nicolae Labiş

Este gros și nalt nespus
De-l privești de jos în sus,
Iar când urci în vârfu-i, iată,
Iașul tot ca-ntr-o covată
Până-n zare îți apare
Cu ferestre sclipitoare,
Cu uzine și cu străzi,
Cu puștime prin ogrăzi,
Mai departe viile
Mici ca jucăriile
Colorate ca lăicerul
Și-apoi norii și-apoi cerul...
Turnul ăsta multe știe -
Stă aicea de vecie;
E bătrân moșul de stâncă
Dar se ține bine încă,
Stă de ani și vremuri grele
A văzut el multe cele

De-l întrebi, ca prin minune
Face gură și îți spune.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.