Bătrânii mei, munții mei,
Pângăriți de-atâtea versuri proaste,
Tare mi-a fost dor de voi!
Puțin m-am zbuciumat pe alte plaiuri
Și cântecele voastre vaste,
Euritmia turmelor line de oi,
Cereștile voastre alaiuri de păsări,
M-au dus ca pe-un mânz neîmblânzit înapoi.
Dar mai presus de toate e Suha, răul hipnotic
Cu pururea murmur sporit de ecoul mereu!
Suha cea repede, Suha, de o monotonie măreață.
Curge în fiecare vină a sufletului meu.
Bătrânii mei, adăpostiți atâtea vieți
Pe înălțimi semețe și-n firul văii strâmte
Și-n sară ce ne-nchide-n albaștrii ei pereți -
Deopotrivă-mi inima le simte
Și gândul ne scapără-alături sub cerul de lună,
Răul hipnotic culege-n oglinzi mișcătoare
Umbrele noastre pe paturi de sur minereu,
Ascultăm Suha cum sună, cum sună,
Răul măreț monoton care sună
În fiecare vină a versului meu.
Distribuie: