Luptă dublă - Nicolae Labiş

Să ne păzim cu grijă de al uitării val
Cunoașterea culeasă cu trudă, dinafară.
Dacă-am pierdut o dată un adevăr vital,
Îl regăsim mai greu a doua oară.

Cuprins de somnolență, uitam odinioară
Esența vremii noastre; și ca s-o aflu iar,
Pe drumuri încâlcite sub soarele de vară,
Am străbătut un dureros calvar.

Credeam că se cuvine să împlântăm hangere
Doar în putreziciunea aflată între noi,
Că, mai presus de toate, în viață ni se cere
Să măturăm ograda de gunoi.

Să ardem, da, gunoiul ce aerul impute!
Acestea toate însă ar fi fără folos
Dacă-am uita că-n față dușmanul își ascute
Pe gresie cuțitul veninos.

Adună inerția în fața noastră oaste ,
Gătit de luptă fie deci orișice bărbat,
Dar să stârpim - destoinici - și-n rândurile noastre
Tot ce-i de inerție cariat.

Această luptă dublă s-o ducem treji și duri,
Uniți și-n suferințe, uniți și în victorii,
Precum uniți pe viață stejarii din păduri
Întâmpină furtunile și zorii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş