... Lângă ea pasul mi-a fost multă vreme lânced
Iar gândul mi-a fost iederă și scâncet.
În ochii ei plini nu deslușeam
Decât răsfrângerea frunzei din ram,
Glasul ei curgea ca o melodie subtilă
Fără-nțeles ca un murmur de gârlă-n prundiș...
Mi se prelingea o șuviță pe frunte tot mai obosită
Buzele-și colorau colțurile, zâmbeau în silă,
Ochii fugeau într-o parte, nefiresc deschiși.
Umblam amândoi pe atunci prin grădini și copacii
Străin și pustiu freamăt cu foșniri de hârtii.
Lângă ea eram singur. Singurătatea vibra în timpane
Cu sunet de scoică în ceasuri târzii.
Părea ca-ntr-o tulbure hora de iele
Anii mei tineri mi-s prinși.
Era o durere difuză și surdă
Ritmată molatec de pașii ei stinși.
Parcă eram fum și nisip,
Nu puteam să râd. Nu puteam să țip.
Distribuie: