Gânduri pentru pescarii din Delta (I) - Nicolae Labiş

A venit iar toamna cu tălpi vinete de frig
Cu trupul bătrân învelit în frunze surpate
Și cu lumina becurilor atârnate în noapte
Care se clatină sinistru, prin vânt pe oraș.

A venit iar toamna și mi-a mai murit o iubire
Înecată de tușe, lăsându-mi în suflet
Gândurile dureroase pe care cândva le umpleau
Rădăcinile ei dizolvate acum în nimic.

Și cum vântul de toamnă și noapte învăluie lumea
În urletul ei răgușit
Micșorând și mărind depărtările
Și cum noaptea și toamna aceasta
Cu becuri sinistre dansat pe oraș
Își leagănă stuful subțirilor ploi,
Gândesc la prietenii mei, la pescarii din deltă
La prietenii mei tăcuți și bărboși
În care inima bate acum înfricoșată,
La prietenii mei tăcuți și fierbinți
Sâmburii vii în pustiul de stuf și ape
Și inima-ntr-înșii își bate îngrozitele clape.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş