Doina întârziată - Nicolae Labiş

Am stat în poemele visurilor.
Băteau ploi de-nstelări, tremurat
Umplându-ne ochii și genele
Cu lacrima bunilor lor.

Râsetele vesele, plânsul
Rămase dincolo de noi
Erau în poienile visurilor
Cu liniștea pajiștilor de cleștar și trifoi.

Dragostea mea de mai ieri
Cu ochii galeși și șolduri prea mari,
Chiotul negru cu negre puteri
Tăinuit în visătorii icari
Chiotul negru a pornit,
A otrăvit finalul poemului.

Chiotele negre rămase în trup,
Închise în spuză să moară -
Știam că sunt cele ce rup
Vraja fugară.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.