Aș zice să se smulgă limbile din cei
care mai plâng cu limba. Și celor care nu mai văd cuvinte cu doi ochi,
aș zice ca să li se smulgă ochii,
sprâncenele
gândind că și așa
sunt de-ajuns pentru privire,
că tot ce e afară, e scârba trupului
de a avea un gând,
iar tot ce este înăuntru,
e scârba gândului
de a avea cuvânt. Un eșafod mi-ar trebui
să fiu curat.
Distribuie: