◇Într-un cuib de turturică argintie,
◇De pe-o ramură de brad,
◇Zace un os
◇ ros
◇ De jad.
◇Ros de griji și dușmănie
◇ ruginie,
◇ Din neliniște de iad.
◇Ce să fac, am încercat
◇ să-l feresc de necurat!
◇l-am ocrotit,
◇ l-am protejat,
◇l-am umbrit
◇ și i-am cântat,
◇ l-am mângâiat
◇l-am lustruit
◇ și l-am spălat,
◇ dar un drac l-a zgâriat...
◇
◇Totuși mă întreb,
◇mai degrabă retoric,
◇nu caut vreun răspuns categoric:
◇Ale cui sunt oare
◇pietrele funerare
◇ Din care s-a cladit
◇ Muntele neclintit
◇ Pe care stă cuibul?
◇Ale unui biet pădurar
◇ care stă, se odihnește
◇ la o umbră de stejar?
◇Ale unui rege trist și mut,
◇ în gânduri de mult pierdut
◇ obosit și abătut?
◇Ale unui cerșetor
◇ cu glasul înțepător,
◇ de destin făuritor,
◇ ce grăiește despre dor?
◇Sau ale unui soldat
◇ de vânturi goale împușcat,
◇ cu gâtul foarte uscat
◇ în deșert pierdut, uitat?
◇
◇Batjocură și chinuială amăruie
◇ cade greu, din inerție
◇ pe fiecare dintre fiii
◇ Domnului răstignit,
◇ în cuie înfipt
◇ și huiduit.
◇Ce credință?!
◇ Ia-o de unde nu e...
◇
◇Dar în cuibul de turturică argintie
◇ bate o rază străvezie
◇de soare curat.
◇Reflectând, a împroșcat
◇Un verde crud, imaculat,
◇ De pe osul meu de jad
◇
◇Iar eu surâd!
◇Înainte să-mi iau zborul, privesc
◇ La masivul de piatră și șoptesc:
◇ "Plutesc
◇ Spre un albastru ceresc
◇ Căci eu vestesc
◇ că strălucesc..."
◇Dar brusc amorțesc.
◇Și cad
◇ la poalele pietrelor sparte
◇ de promisiuni deșarte,
◇ demolat
◇ vătămat,
◇ și avariat.
◇"Am crăpat...
◇Ce păcat..."
◇
◇Aș fi vrut să las
◇ în testament
◇Osul meu verde
◇ Ros din coasta coastei mele,
◇ presărat cu praf de stele,
◇ păstrat în petalele
◇ de lalele
◇
◇Acum zace-ntre nuiele...
◇
◇ Se zvonește
◇că împlinește
◇ dorințe
◇ Mie nu mi-a împlinit
◇ și acum,
◇înecat în scrum
◇ și fum,
◇ sunt pricăjit
◇ pe jos, lovit
◇ și umilit...
◇Aproape că am murit...
◇ Se zvonește
◇că împlinește
◇dorințele oamenilor puternici,
◇ ai fierului ucenici,
◇ nu a unui pici
◇ din chirpici,
◇ luat în talpă de furnici.
◇Mi-ar plăcea să las cuiva
◇ și masca mea
◇ de măscărici.
◇Să mă curăț, să o curăț
◇ de lipici
◇ și de lacrimi, și de frici...
◇Dar s-a spart
◇ În cădere
◇ E pictată
◇ și pătată
◇ cu durere
◇ în model de fulgere
◇cu nuanțe de pulbere
◇ tulbure.
◇
◇Parcă ieri eram
◇ puiul turturicii argintii...
◇ Ieri copii,
◇ Mâine, nu știi
◇ În sfârșit, orice va fii
◇ Să nu te-aștepți că vei primi
◇ aplauze și bogății.
◇Viața înseamnă înfrângeri,
◇ nu victorii...
◇
◇Piatra mormântului tău
◇ E o lacrimă-ntr-un hău.
◇E un vers clădit în stânca unui munte
◇Pe care
◇Într-un cuib de turturică argintie,
◇De pe-o ramură de brad,
◇Zace un os
◇ ros
◇ De jad.
vezi mai multe poezii de: lupu_mateii
Detalii poezie:
Distribuie pe: