M-am inspirat
Din toate izvoarele care s-au pierdut
Încă înainte de nașterea mea.
Pot da o listă lungă
De gânduri care, venind pe sub pământ,
S-au înfipt în porii sufletului meu
Ca sulițele într-o panoplie.
Din niște opere în limba tracă,
Ale primului poet exilat la noi,
Din scrisorile dând știre de năvălirea turcilor,
Din viețile sfinților care au pregetat
Să mai ajungă până acum.
Apoi din mâinile care le-au transcris
Și s-au pierdut,
Din ochii care le-au citit
Și s-au pierdut,
Din ecourile pe care le-au stârnit
Și s-au pierdut.
Din toate câte puțin,
Puțin din viața ta,
Puțin din moartea mea,
Ca nimeni să nu mai poată controla.
O, acela
Care se va inspira din mine,
După ce toate aceste cuvinte
Pe care le înalț acum cu sufletul meu
Se vor întoarce acasă
În uitarea primordială!
Distribuie: