Mahok Valeria - creaţii proprii

Mahok ValeriaMahok Valeria s-a născut pe data de 29 Octombrie 1955 în orașul Cisnădie, județul Sibiu.Cochetează cu poezia din anul 1987 dar scrie mai serios din anul 2003 când și-a dat seama că muza artei poetice este pentru ea un dar divin, afirmând printre alte că: Poeziile sunt florile câmpului sufletesc parfumate de intensitatea simţirii.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Orașul meu natal...

    Deschid fereastra sufletului către lume
    Și văd un colț de rai, cum altul nu-i,
    Sub cerul înstelat de vremuri bune,
    Comori spirituale de peste tot am adunat

  • Ce frumoasă e pacea

    Ce frumoasă e pacea!
    Între noi și vechi hotare,
    Ce frumoasă-i lumea vie,
    Răsfățată de bucurii în floare,

  • Primăvara

    După reci intemperii,
    Primăvara se ivi,
    Proaspătă și parfumată,
    Cu eșarfa înflorată

  • La Mănăstirea Dumbrava...

    La Mănăstirea Dumbrava...


    Seara își aruncă vălul,

  • Cuget târziu I

    Am dedus că viața pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
    dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
    ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseții ei spirituale,
    care prin legile ei înțelepte va înflori sănătatea, fericirea şi pacea sufletească a omenirii.

  • Decaloguri comparative

    Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
    Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
    Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
    Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor.

  • Slăviți, Unirea Centenară

    Frați români, slăviți Unirea!
    Talismanul nostru sfânt,
    Fără ea Țara se pierde,
    În mii de deșertăciuni.

  • Dacă vrei, să nu regreți nimic în viață...

    Dacă vrei, să nu regreți nimic în viață...

    Dacă vrei să nu regreți nimic în viață
    Fii bun ca "Sarea în bucate"

  • Sub aripile destinului

    O, Salieri ! Câți urmași ai în viață...
    câți, presupuși fii ai dreptății
    râd onestității în față,
    cum râde dracul, când se răsfață.

  • Cuget târziu

    Mi-am înțeles părinții cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme şi încă nu am reuşit să le mulțumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
    Am dedus că darul cel mai prețios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
    Am simțit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
    Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinți.