Luna

Autor:Cornelia Cristea


Adăugat de: Cornelia Cristea

duminică, 18 august 2024

Mă prind în dansul Lunii; e o şansă,
Pe cerul grizonat cu insula albastră;
Eram cuprinsă de aceeași transă,
Ce astăzi mă inundă, o sihastră.

M-am înălțat din trupu-mi fraged, ud,
Dorind s-o mișc cu calzi fiori,
Dar ea se unduia sub cerul nud,
Prin norii plumburii ca niște flori.

Purta basmaua roșie, din in,
Cu ochii mari de-un negru bizantin,
Dansa ușor, în văzul meu, lent, lin
Ca un spectacol sideral divin.

Se-adunară nori mici, mari, la un loc,
Nuntași aievea-nveșmântați cu foc;
Un crin regal încinge fin mijloc,
Dar mult visatul ei nu se ivea deloc.

Înaripată, blândă și frumoasă,
Se cununa cu înfloriri de vânt;
Probabil adoratul cui fuse aleasă
O aștepta-ntr-o casă mică pe pământ.

Și-atunci eu am planat ca o visare,
Să dau celor ce văd 'naltă crezare;
Iubitul ei cu buze moi și arzătoare,
'Ncărunțea de dor, în dragostea lui mare.


vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.