Luna lui Cuptor

duminică, 27 iulie 2025

Se zbate-n cer un soare greu,
Cu ochii stinși ca de povară,
De s-a ascuns și Dumnezeu
De tot ce fierbe-n astă vară.

Căldura mușcă din tăceri,
Pe sub copaci de lut și vise,
S-au dus acele mici plăceri
Cu margini arse și nescrise.

O frunză tremură-n pământ,
Dar nimeni n-o mai ia în seamă,
Și-n mine bate-un dor mărunt,
Ca un ceasornic fără teamă.

Se pleacă floarea către lut,
Cu fruntea grea, de vis rănită,
Și-n mine clocotește-un scut
De dor, de vară, de ispită.

Trec amintiri cu pași de foc
Ce se topesc din realitate,
Și nicio umbră, niciun joc
În aer nu mai sunt pictate.

În luna asta necuprinsă,
S-a stins și ultimul fior
O dragoste cândva ne-nînvinsă
A ars pe veci într-un cuptor.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.