Vraja și blestem - Lucian Blaga

Pe creasta nopții moara seacă
macină lumina-n gol. Lopeți se-nalță și s-apleacă.
Războiul după ușă pus
țese singur - vezi suveica? Fă o cruce spre apus!

Fântânile la uliți rele
găleți coboară și ridică
n cerul jefuit de stele. Cuiburi în copaci s-aprind
ca de-o mână. Ard cu flăcări.
Auzi ouăle pocnind.
Duhul răului tot vine-n sat nelocuit să pască
iarba morților de bine.

În satul vechi de lângă lună
uși se-nchid, uși se deschid.

Umbra mea cade pe zid.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.