Ursul cu crin - Lucian Blaga

Se odihnește subt prunii bisericii, adulmecă
arhaicul vânt. O fată i-a pus ieri în brațe un crin.
Va mai trece printr-o mie de sate.
I se va-ntinde prescura, pe drumuri stropite cu vin.
Bolnavii de oase din cele o mie de sate
în cale-i s-aștern. El îi calcă de rău. Și de bine
el joacă, vorbe uitate spunând lângă umerii lor.
Spre seară boala iese din casă, din gând și din vine.
Are-un mers larg, când purcede, ca de-mpărat.
Chihlibar - miez galben - poartă subt fruntea-n apus.
Cu mâinile - în stânga și-n dreapta - pare că veșnic
și-ar împărți pădurile, ce le are în țara de sus

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.