Toamnă de cristal - Lucian Blaga

Sunt zilele acuma mereu senine, treze.
Sub glii cei duși încearcă surâsul să-și păstreze.
Cunoaște-n frunze urbea conversiuni în aur -
și vamă se deschide pentru sticleți și graur.
Ca niște țevi de orgă-s furnalele-n cetate.
Ies fumuri albe, drepte - ajung la ceruri toate.
Și soarele mai este. Cu foarfece, cum umblă,
el pomilor le taie
în bruma albă umbra.

E mărturie-aceasta că cineva mai mare
salvează prin declinuri secretele tipare.
Oricât suflă rea-ngheață în dăinuiri aparte,
ne încălzește încă lumina dintr-o parte.
Cât de frumoasă-i lumea și dincolo de termen!
Încredințate-s sorții puterile în germen.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.