Schimbarea zodiei - Lucian Blaga

Așa-mi spuneam încă ieri, mereu:
amintire e numai - a unui ceas
care-a fost -
orice vis pentru mâne. Lângă tine nici o lumină,
urci o stea, nici un zeu
nu rămâne. Uită Arcadia!
Ceasul ce nu vrea să bată, nerotunjitul,
neîmplinitul, să-l uiți.
Cu ceata ta spicele n-au legământ,
la curtea ta nu se umplu ulcioarele,
până la tine de-abia străbate cuvânt
din patria
unde domn este soarele.
Basmul e totdeauna la alții,
minunea aiurea și astrul în larguri.
În preajma ta - nu! în imperiul negurii - tu
cufundă-te
și-adună-te-n praguri. Sub zarea joasă și fără pățanii
cu jalea pe umeri perindă-se anii.

Așa-mi spuneam încă ieri, mereu,
călcând în țărână peste o floare,
sau peste umbra surprinsă
a vreunui zeu,
ce calea-mi aține, dar nu rămâne.
Încă ieri, numai ieri, doar ieri
mă apăram cu frică
de zodia nouă ce se ridica.
Și azi, dintr-o dată, neașteptat, acest răsărit.
Ce cântec nemăsurat! Ca unui orb vindecat
lumea-n lumină mi s-a lărgit.

Puterile mișcă-n zenit.
Deschid porțile: Timp neumblat,
bine-ai venit,
bine-ai venit!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga