Oboseala anului - Lucian Blaga

De unde vine oboseală anului?
Din râul cu ape obosite de mori,
Din vântul cu duhul ostenit de flori,
Din suferință-nvârtită în inimi de-atâtea ori!

Oboseala ce-n coapse o port ar putea
să fie totuși numai a mea. O simt în pas și în ochi,
subt pleoape,
cum dincol-o simt în cetini și-n ape.
Sau, poate, vrăjit sunt de Greul-Pământului.

El, din străfund, ca un descântec,
ce lesne poate să toarne oricând geologicul plumb
în suflet și-n glezne! Vine-oboseala aceasta
din faptul c-am îndurat
pustiirea fără de seamăn a unui poem,
în care suferințele omului gem,
și care nici unul din zbuciume nu mi-a-mpăcat?

Ce oboseală în toate. În pădurea de brad,
printre ferigi, unde străbat și unde cad,
mă pătrund în fața muntelui nalt și a stâncilor
de oboseală, în straturi, a vârstelor.

Cuprinsu-m-a oare, în miezu-i, un strop uriaș și amar,
ambra-lumină, rășină de chihlimbar,
ce altădată-nchidea pentru totdeauna în sine,
din zboruri răpuși, cu aripi întinse, fluturi, albine?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.