Linia destin

Autor:Daniel Vișan-Dimitriu


Adăugat de: Daniel Vișan-Dimitriu

sâmbătă, 19 decembrie 2015

De-ar fi ca furtuni să-ndrăznească
Iubirea din noi să scufunde,
Uita-voi de forma-mi lumească,
Putere-mi voi trage din unde,
Taifun, răsărit de niciunde
Voi fi, cu putere zeiască.

Cu tine alături, sunt stâncă
Ce-aruncă talazuri spre ceruri,
Sunt forța din bezna adâncă
Ascunsă-n eterne eteruri,
Sunt focul ascuns printre geruri,
Iar tunetul vocii mi-e râncă.

Tu-mi ești și zeiță, și muză,
Lumina din suflet, o rază
Aleasă a-mi fi călăuză,
Iar inima mea o veghează,
Căci e un destin ce-mi așează
O linie-n palmă, ca scuză.


vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Foarte frumoase versuri!
Mady Ivănescu
marți, 20 noiembrie 2018



Foarte frumoase cuvinte, expuse impecabil!
bravo !
eugen
sâmbătă, 19 decembrie 2015