Leul cel Batran - creaţii proprii

Si acum, poezia care va implini 20 de ani de existenţă în această primăvară, o poezie la care ţin foarte mult.
Pentru că pe acest site am găsit oameni cu sufletul deschis versurilor si plini de talent poetic, o voi posta spre citire. Anul în curs va vedea ăi lumina tiparului împreună cu alte poezii.

Trăia demult în junglă un leu foarte bătrân

Printre ramurile goale, fără rod, fără frunziş,
Norii boltei de sub soare au cernut prin luminiş,
Pături albe de zăpadă, aşternute pe pământ,
Răsucite şi-nvârtite prin suflările de vânt.

Continuare la Prinţesa şi zâna de cleştar.

Auzind că prin pădure, o copilă fericită
Se îndreaptă către casă pe poteca înflorită,

Dedicaţie făcută vara trecută unei fetiţe cu ocazia zilei numelui.

Spre pădurea fermecată, fredonând un cântecel,
Purtând părul în codiţă şi cuprins într-un inel,

Pe aripi de caldă toamnă, printre frunze ruginii,
Trec agale-ndrăgostiţii pe străduţe rubinii,
Strâns ţinându-se de mână, sărutându-se duios,
Şoptind versuri de văpaie şi amor misterios.

Dedicată unei fetiţe superbe şi minunate.

Dintre sutele de basme se ridică o regină,
Stăpâneşte trei palate cu puterea ei deplină.

Mi-am luat la revedere de la a mea Maria.
Dimineaţa, pe răcoare, plec din România.
Mi-a venit, aşa, deodată, să văd alte state,
Câte s-ar putea să fie, nu acum pe toate.

Albinuţa şi furnica, împreună au plecat,
Să adune dintre tufe, bunătăţi pentru mâncat.
Se opriră în grădină şi săltând în pas vioi,
Încărcară o desagă pentru stup şi muşuroi.

Scrisă pentru doi prieteni care au aniversat nunta de argint.

Stele mii, pe sfânta boltă, peste lume-au răsărit,
Altele, de-acelaşi număr, de pe ceruri au pierit,

Vreau să-ţi mulţumesc, pentru că exişti,
Nu vreau, niciodată, să ai ochii trişti,
Îţi voi dori mereu,
Numai fericire