Poţi ieşi din singurătate acceptând erezia lui Arie,
Poţi să nu mai fii singur gândindu-te la rolul lui Belizarie
Sau la propriile tale oase.
Peste veacuri, la iveală scoase
Întâmplător, dintr-o săpătură,
Fără dragoste, fără ură,
Aşa, doar pentru a se săpa o groapă,
Adânc, până se dă de apă.
Dar s-ar putea să nu-ţi treacă prin minte
Niciunul din aceste cuvinte
Aducătoare de imagini şi fapte,
Ci doar o boare tulbure, ca de lapte,
La nesfârşit şi egal emulsionată
Ca şi cum n-ar fi fost niciodată.
Iar acest lucru se şi întâmplă în fiece ceas
De câteva ori, parcă te-ar chema un glas:
Berbece dulce şi gras
Dus la tăiere
De doi parlagii cuprinşi de veselie şi durere.
Distribuie: