Amintiri (XXIII) - Leonid Dimov

Pierdut-ai un pantof sorbit de clisă
Şi-atât de alb aduci piciorul gol,
La sâni încheietoarea ţi-e deschisă
Şi ţi-e stropită pulpa cu nămol,

Te văd în minte cum înoţi plăpândă
Vrâstată de frunzişe-n asfinţit,
Bolborosesc, înmărmurit, la pândă,
Descântece de creier pustiit,

N-am glas însingurarea-ţi să-l audă,
Aprind opaiţul şi tremur tot,
Că nu-ţi pot fi-n pădure călăuză
Şi fiare simt cum te presimt în bot.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Leonid Dimov



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.