La început
...
Răbdarea mântuiește și dărâmă
Dărâmă lumea-n care ai fost prins,
Lanțurile vremii le sfărâmă,
Răbdarea-i focul vieții de nestins,
Înțelepciunea creștetului nins,
Mintea cea dintâi și de pe urmă!
...
Și toate sunt născute din Cuvânt,
Cuvântul care-i scris în Cartea Sfântă,
Cuvântul ce se naște și frământă
Lutul amestecat cu Duhul Sfânt,
Frământat când Dumnezeul cântă
Și pecum apa schimbată-n vin la nuntă
A apărut omul pe pământ!
...
La început era doar omul și natura,
Și liniște era și armonie,
Nu se născuse frica, nu apăruse ura,
Erau doar vise și flori de păpădie
Și–un tată ce-și privea cu duioșie
Pe drumul vieții sale, creatura!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: