Prietene - Khalil Gibran

Prietene, nu sunt ceea ce par a fi. Aparența este doar o haină pe care o port
– o haină țesută cu grijă, care mă ferește de întrebările tale și pe tine de neglijența mea.

„Eu”-l din mine, prietene, sălășluiește în casa tăcerii
și acolo va rămâne pe vecie, nevăzut și de neatins.

Nu vreau să crezi în ceea ce spun și nici să te încrezi în ceea ce fac
– căci vorbele mele nu sunt altceva decât propriile tale gânduri
transformate în sunet, iar faptele mele,
propriile tale speranțe transpuse în acțiune.

Când spui: „Vântul bate spre răsărit”, eu răspund:
„Da, bate spre răsărit”; căci nu vreau să știi că gândul meu
nu se oprește asupra vântului, ci asupra mării.

Nu poți înțelege gândurile mele ce plutesc pe mare
și nici nu aș vrea să le înțelegi. Vreau să fiu singur pe mare.

Când pentru tine e ziuă, prietene, pentru mine e noapte;
și totuși, chiar și atunci vorbesc despre amiaza ce dansează pe dealuri
și despre umbra purpurie ce se strecoară prin vale;
căci tu nu poți auzi cântecele întunericului meu
și nici nu poți vedea cum îmi bat aripile în dreptul stelelor
– și nici nu aș vrea să le auzi sau să le vezi.
Vreau să fiu singur cu noaptea.

Când tu urci spre Raiul tău, eu cobor în Iadul meu
– și chiar atunci mă strigi peste prăpastia de netrecut:
„Tovarășul meu, prietenul meu”, iar eu îți răspund:
„Prietenul meu, tovarășul meu” – căci nu vreau să-mi vezi Iadul.
Flacăra ți-ar arde privirea, iar fumul ți-ar năpădi nările.
Și îmi iubesc Iadul prea mult ca să te las să-l vizitezi.
Vreau să fiu singur în Iad.

Tu iubești Adevărul, Frumosul și Dreptatea;
iar eu, de dragul tău, spun că e bine și cuviincios să iubești aceste lucruri.
Dar în inima mea râd de iubirea ta.
Totuși, nu aș vrea să-mi vezi râsul. Vreau să râd singur.

Prietene, tu ești bun, prudent și înțelept;
Ba chiar, tu ești desăvârșit
– și eu, la rându-mi, vorbesc cu tine cu chibzuință și prudență.
Și totuși, sunt nebun. Dar îmi ascund nebunia.
Aș vrea să fiu nebun singur.

Prietene – nu-mi ești prieten, dar cum să te fac să înțelegi?
Drumul meu nu e drumul tău, și totuși pășim împreună, mână în mână.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Khalil Gibran



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.