Atunci, un pustnic care vizita orașul o dată pe an a ieșit în față și a spus:
„Vorbește-ne despre Plăcere.”
Iar el a răspuns, zicând:
Plăcerea este un cântec al libertății,
Dar nu este libertatea însăși.
Este înflorirea dorințelor voastre,
Dar nu este rodul lor.
Este o adâncime ce cheamă înălțimea,
Dar nu este nici adâncul, nici înălțimea.
Este zborul celui închis în colivie,
Dar nu este cuprinderea întregului văzduh.
Da, cu adevărat, plăcerea este un cântec al libertății.
Și aș vrea să-l cântați cu toată inima; totuși,
n-aș vrea să vă pierdeți inimile în acest cânt.
Unii dintre tinerii voștri caută plăcerea ca și cum ar fi totul,
și sunt judecați și certați.
Eu nu i-aș judeca și nici nu i-aș certa. Aș vrea doar să caute.
Căci vor găsi plăcerea, dar nu doar pe ea:
Șapte îi sunt surorile, iar cea mai mică dintre ele
este mai frumoasă decât plăcerea.
N-ați auzit oare de omul care săpa în pământ după rădăcini
și a găsit o comoară?
Iar unii dintre bătrânii voștri își amintesc plăcerile cu regret,
ca pe niște fapte rele săvârșite în beție.
Dar regretul este o negură a minții, nu o pedeapsă a ei.
Ar trebui să-și amintească plăcerile cu recunoștință,
așa cum ar privi recolta unei veri.
Totuși, dacă regretul îi mângâie, fie ca ei să găsească mângâiere.
Și sunt printre voi unii care nu sunt nici destul de tineri ca să caute,
nici destul de bătrâni ca să-și amintească;
Și, de teamă să nu caute sau să-și amintească, ei se feresc de orice plăcere,
temându-se să nu neglijeze spiritul sau să-l jignească.
Dar chiar și în această renunțare se află plăcerea lor.
Și astfel, și ei găsesc o comoară, deși sapă după rădăcini cu mâini tremurânde.
Dar spuneți-mi, cine este acela care poate jigni spiritul?
Oare priveghetoarea va tulbura liniștea nopții, sau licuriciul va supăra stelele?
Și oare flacăra sau fumul vostru vor împovăra vântul?
Crezi oare că spiritul este un lac liniştit pe care îl poţi tulbura cu un toiag?
Adesea, refuzându-ţi plăcerea,
nu faci decât să-i închizi dorinţa în ungherele fiinţei tale.
Cine ştie dacă ceea ce pare lăsat deoparte astăzi nu aşteaptă ziua de mâine?
Chiar şi trupul tău îşi cunoaşte moştenirea şi nevoia firească şi nu se lasă amăgit.
Iar trupul tău este harpa sufletului tău,
Şi stă în puterea ta să scoți din ea o muzică dulce ori sunete dezordonate.
Şi acum te întrebi în sinea ta:
„Cum vom deosebi ceea ce este bun în plăcere de ceea ce nu este bun?”
Mergi pe ogoarele şi în grădinile tale şi vei afla că plăcerea albinei
este să culeagă mierea din floare,
Dar plăcerea florii este, de asemenea, să-şi dăruiască mierea albinei.
Căci pentru albină, floarea este un izvor de viaţă,
Iar pentru floare, albina este un sol al iubirii,
Şi pentru amândouă – albină şi floare
– dăruirea şi primirea plăcerii sunt deopotrivă o nevoie şi o extaz.
Oameni din Orphalese, fiţi în plăcerile voastre asemenea florilor şi albinelor.
Distribuie: