Locul de joacă al vieții - XIX - Khalil Gibran

O oră dedicată căutării Frumosului
Și a Iubirii valorează cât un secol întreg de glorie
Oferită celor puternici de către cei slabi și temători.


Din acea oră izvorăște Adevărul omului; și
În acel secol, Adevărul doarme între
Brațele neliniștite ale viselor tulburătoare.


În acea oră, sufletul vede prin sine însuși
Legea Naturală, iar în acel secol el
Se închide în spatele legii omenești;
Și este încătușat în lanțurile opresiunii.


Acea oră a fost inspirația Cântărilor
Lui Solomon, iar acel secol a fost puterea
Oarbă ce a distrus templul din Baalbek.


Acea oră a fost momentul nașterii Predicii de pe
Munte, iar acel secol a dărâmat castelele
Palmyrei și Turnul Babilonului.


Acea oră a fost Hegira lui Mahomed, iar acel
Secol a uitat de Allah, de Golgota și de Sinai.


O oră dedicată plângerii și jelirii
Egalității furate a celor slabi este mai nobilă decât un
Secol plin de lăcomie și uzurpare.


Este ceasul în care inima este
Purificată de o durere mistuitoare și
Iluminată de torța Iubirii.
Iar în acel secol, dorințele de Adevăr
Sunt îngropate în sânul pământului.
Acea oră este rădăcina ce trebuie să înflorească.
Acea oră de meditație, ora
Rugăciunii și ora unei noi ere a binelui.


Iar acel secol este o viață precum cea a lui Nero,
Petrecută în slujba sinelui, hrănită doar
Din substanța pământească.


Aceasta este viața.
Înfățișată pe scenă vreme de epoci;
Consemnată pe pământ timp de secole;
Trăită înstrăinat ani la rând;
Cântată ca un imn zile întregi;
Slăvită preț de o singură oră, dar acea
Oră este prețuită de Eternitate ca o bijuterie.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Khalil Gibran



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.