Copiii tăi nu sunt copiii tăi.
Ei sunt fiii și fiicele dorinței Vieții de a se împlini pe sine.
Ei vin prin tine, dar nu din tine.
Și, deși sunt cu tine, ei nu-ți aparțin.
Le poți dărui iubirea ta, dar nu și gândurile tale,
Căci ei au propriile lor gânduri.
Le poți găzdui trupurile, dar nu și sufletele,
Căci sufletele lor sălășluiesc în casa de mâine,
Pe care tu nu o poți vizita, nici măcar în vis.
Poți încerca să fii asemenea lor, dar nu căuta să-i faci asemenea ție.
Căci viața nu merge înapoi și nici nu zăbovește în ziua de ieri.
Tu ești arcul din care copiii tăi, ca niște săgeți vii, sunt lansați.
Arcașul vede ținta pe calea infinitului
Și te încordează cu puterea Sa, pentru ca săgețile Sale să zboare iute și departe.
Fie ca încordarea ta în mâinile Arcașului să fie spre bucurie;
Căci, așa cum El iubește săgeata ce zboară,
Tot astfel iubește și arcul ce rămâne statornic.
Distribuie: