Obsesie - Jorge Guillén

Din pântece la zdup ajuns-am, iată,
Iar de la zdup voi nimeri-n mormânt...


Nainte de-a te naşte şi după ce-ai murit
Să fii-n desăvârşire – de-a pururi ferecat:
În pântecele mamei, ca-ntr-un mormânt uitat,
Eşti beznă ocrotită. E locul multdorit.

De duşmani şi primejdii sunteţi atunci feriţi.
Ermetică, secretă, interioară stare,
Neprihănit loc unde e totu-n nemişcare.
Adâncuri tenebroase: în fericire, fiţi.

Dar s-a-ntrerupt această păzită vieţuire.
Prin naştere-i împinsă fiinţa-n aspru joc.
Deşi scăldată-n soare, viaţa-i nenoroc,
Nelinişte,-nchisoare, şi omu-i năruire.

Iar anii-s aşteptarea de-ntoarcere la pace,
Dorinţa de-a ajunge, la mult visatul punct
De calm. Aci-ngropat e tot zbuciumul defunct.
Probleme nu mai are, e orb acum şi tace.


Anevoios răgazu-i din pântecele sfânt

Şi până-n ceasul morţii, din leagăn la mormânt.

Să vină ora pură, izbăvitoare când
Se-ntrepătrunde mama cu fiul într-un gând.


Traducere – Ștefan Aug. Doinaș
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Jorge Guillén