Vorbește o fată - Johann Wolfgang von Goethe

Ești grav, iubite! Chipul tău îmi pare
Sculptat în marmoră, așa-i de rece:
Nici un surâs de-amor pe el nu trece;
În piatră chiar găsesc o-nduioșare.

Se-ascunde inamicul sub un scut;
Prietenul se cade să se-arate.
Te caut: ești în zone depărtate.
Rămâi statuie deci ca la-nceput.

Spre care dintre voi doi să mă îndrept?
Spre chipul cel cioplit, spre omul viu?
Le simt răceala deopotrivă-n piept.

Mai mult deci nu voi vorbi-n pustiu.
Ci, sărutând statuia mult și bine,
Aștept, gelos, să mă răpești la tine.



Traducere de Tudor Vianu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.