Multe sunete mă necăjesc, dar mai mult lătrăturile
Câinilor nu le îndur; parcă urechile-mi sparg.
Totuși există un câine pe care-l aud cu plăcere
Schelălăind; un vecin câinelui ăsta-i stăpân.
El mi-a lătrat-o o dată pe fata iubită, când, tainic,
Se furișa-n casa mea, mai s-o trădeze de tot...
Astăzi, lătrând când l-aud, iute tresar: „ ea e!vine!”
Sau mi-amintesc cum atunci multașteptata venea.
Distribuie: