Întâia elegie romană - Johann Wolfgang von Goethe

Spuneți voi, pietre, vorbiți-mi voi, nalte palate!
Străzi, pronunțați un cuvânt! Geniu, tu nu te agiți?
Da, încă viu este totu-ntre sfintele ziduri,
Romă eternă; doar mie toate-mi stau mute-mprejur.
Cine-mi șoptește, la care fereastră privit-am
Scumpa ființă, cândva, ce-n ce-n văpăi m-a-ncântat?
O, mai presimt oare drumul ce, iarăși și iară,
Ei să mă dea, să mă smulgă, ca jertfă a vremii de preț?
Încă mai văd azi biserici, palate, ruine, columne,
Ca unui om chibzuit plimbarea îmi e de folos.
Toate se trec însă curând: mai rămâne, aparte, un templu,
Templul lui Amor să fie, prag, pentru cei consacrați.
Roma, o lume ești tu; dar lipsită de dragoste
Lumea lume nicicând, cum nici Roma Romă n-ar fi.




Traducere Ștefan Augustin Doinaș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.