Poezii despre Iubire:

Fragilitate
...
Am întrebat norii de ce pe mine nu plouă serios,
De ce nu mă udă ploaia de sus până jos?

Suntem bogații purtători de vină,
Că-n labirintul vieții,-întortocheat,
Ca fântânarul, apă-am căutat,
Am tot săpat și am găsit lumină.

Mai știi?
Era perfecta seară de-ntâlnire,
când doar amurgul martor ne era,
c-o mână caldă peste fruntea ta

Fereastra mea nu vrea să se deschidă
Cum valul se întoarce înspre zare,
Avid, în mlădioasa-i căutare,
De pătimașul cânt de nereidă.

Oare unde ai plecat
De nu pot să te găsesc
Și te caut neîncetat...
Oare unde ai plecat?

De ce nu pot a-ți alunga
Din mintea mea eu chipul,
Dar vântul poate-a ridica
De jos în sus nisipul?

Privește, iubito, se apropie iarna,
Din ploaia de toamnă se scutură fulgii,
Un alb de poveste se așterne-n fundal,
Un moș rebegit pândește prin geam.

Încremenită ți-e privirea dulce...
Își tace gândul în fotografie,
Doar o scânteie de lumină vie
Ar vrea pe inimă să mi se culce.

Nimicul și nimeni îți zâmbesc fad
iar tu,
tu te zăpăcești
spre o derivă spiralată și amețitoare,

Eu mă pierd în vocea ta suavă,
parcă-mi cânți atunci când îmi vorbești,
cuvintele-s pe notă muzicală.
Vrei sufletul să mi-l zdrobești?