Balcic de seară - Ion Pillat

Când soarele stropeşte cu jaru-i alb Balcicul
Şi marea argintie şi coasta de argint,
Migdalii dorm pe dealuri şi pe nisip caicul
Şi sculptural adoarme cetatea ce-o alint.

Dar marea când îşi trage pe faţă valul serii
Ţesut în borangicuri albastre-vişinii
- Cum bibic la fântână văzui pe drumul verii
Cadâne adumbrindu-şi privirile pustii -

Atunci însomnorata trezindu-se ridică
Un umăr alb de stâncă pe ape tremurat
De-acum pânza fie pe barcă rândunică
Şi valul să-mi arate obrazul tău curat.

Iubire, pentru care va creşte minunată
Cetatea ce-o zărisem, copil, în Halima.
Priveşte cum se-oglindă, de val cutremurată,
Din plajă cu murmure la muntele cu stea.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.