Maria - Ion Miloș

Dumnezeu ți-a dat totul
Să te facă mai frumoasă decât frumusețea
Să te înalțe mai sus decât înălțimea
Te văd
Și mă gândesc
Că iubirea este sufletul
Parfumul infinitului în pădurea cerului
Te privesc
Și văd iubirea crescând
Din surâsul tău
Muzica curcubeului dimineața
Mă învârtesc ca floarea soarelui
În jurul corpului tău
Veșnic pom în floare

* * *
De când te-am cunoscut
Nu mai simt timpul că trece
Tu eșți speranța îmbrăcată în haină de mireasă
Numele după care mă ascund
Fără tine nici o clipă nu e adevărată
Din tine cresc și sunt

* * *
Tu care vii în fiecare noapte
Și-mi păzești visele
Te trezești în fiecare dimineață
Să-mi povestești
Despre umbrele somnoroase ale apelor
Dacă tu n-ai fi
Ziua n-ar mai șți
Cum să-mi deschidă pleoapele

* * *
Privește în jurul tău fără răutate
Admiră pasărea în zbor
Nu întreba peștele de unde bea apă
El știe să înoate și ajunge
Crede în tot și așteaptă
Nu întotdeauna toamna se culeg fructele
Există și toamne cu muguri
Căci timpul e mereu același
Doar ceasul se învârtește și oamenii trec
Dincolo de ziduri nunta e încă posibilă
Speranța e sămânța coaptă la amiază

* * *
Hai să ne jucăm
Eu să-ți mângâi corpul
Cu flori de măr
Tu s-aprinzi razele
Din sufletul meu
Eu să-ți dau o rază
Tu să-mi dai un măr
Și-apoi să privim luna
Cum bea rouă
De pe buzele noastre

* * *
Tu ești lumina
Ce ține viu focul iubirii
În linia vieții
Din inima mea
În ochii tăi
Cerul mângâie marea
Soarele apune în corpul tău
Floare cosmică
Ce luminează la întuneric

* * *
Vino
Să mă duci la botezul apelor
Unde se adapă mărgăritarul
Din scoica aurie
Și face ca lumea să semene cu surâsul tău
Vino
Să mă duci la crinul munților
Unde se spovedesc tainele
Iar luminile se nalță
De la suflet la izvor

* * *
Când vii
Se deschide cerul
Și grâul se coace
Când ești cu mine
Vine Dumnezeu să ne păzească
Nici un vis nu zboară-n gol
Când pleci
Vin zăpezile să cadă
Peste tot ce este viu și mort

* * *
Câteodată
Semeni cu un copil
Care udă jucăriile
Să le ajute să crească
Uneori
Semeni cu o câmpie
Acoperită de vise
Unde se adună culorile
Ce încă nu se văd
Din ce vrajă ești născută
În ce cântec să te caut
Trandafir alb de rai

* * *
Strălucesc pădurile
Când sufletul tău își arată frumusețea
Pe oglinda apelor
Și orele se opresc
Și cerul tace
Iubirea plutește deasupra noastră
Că o melodie albă de vioară.

* * *
E atâta vrajă în vocea ta când spui
Că iubirea este o floare alb-mirositoare
Unde vin speranțele să se încălzească
În timpul glacial
E atâta lumină în vocea ta când spui
Că fericirea seamănă cu un sunet de lună
Într-o fântână fermecată
Unde ecoul soarelui bea apă dimineața

* * *
Ce faci tu în noaptea asta
Când zăpada
Îți scrie numele pe fereastră
Poate că asculți cum amintirea
Cântă cântecul
Pe care numai noi doi îl știm
Poate că te gândești la copilul
Ce înflorește ca un duh ceresc
În trupul tău
Sau poate că te rogi
Să mă aducă vântul
În poala ta
Ce faci tu acum
Albina mea polară

* * *
Te visez
Alergăm ca niște miei astrali
Prin câmpiile aurorei boreale
Mă trezesc
Soarele răsare din degetele tale
Și-mi cade în brațe ca o floare
Deschid fereastra
Zburăm la iubirile de sus
Unde Dumnezeu cântă la flaut

* * *
Dacă aș fi Dumnezeu
Ți-aș lumina fața
Până devine
O grădina parfumată de vise
Numită Amintirea
Să-ți repete numele
În fiecare dimineață
Ca pe o rugăciune
În sufletul meu

* * *
Dacă drumul va fi infinit
La tine voi veni
Cu muzica Aurorei în inimă
Să bem trandafirii albi de lună
Și să ne iubim
Până va apune timpul
Iar focul nu va mai cânta
La vioară

* * *
Iubește florile
Pentru că sunt flori
Nu pentru parfumul lor
Iubește arborii
Pentru că sunt arbori
Nu pentru foșnetul lor
Iubește oamenii
Pentru că sunt oameni
Nu pentru măreția lor
Aceasta este iubirea:
O lampă aprinsă în noi

* * *
Noi ne iubim
Din când în când sâmbătă noaptea
Să nu pierdem ce-am agonisit
Însă vioara
Nu mai cântă în simțurile noastre
Nu mai auzim decât sunetele
Pe cale să dispară
Pune clanța la ușă, iubito
Vino să mai bem un pahar de vin
Și-apoi să stingem lumina

* * *
E rece inelul și cununa
Lumea seamănă cu un bar
Într-o duminică dimineața
Inimile dorm cu galbenii pe grumaz
Nu te mai gândi la orele ce trec
Timpul nu e bani
Timpul e sufletul
Însă sufletul e la spital

* * *
Soția a aprins o țigară
Și mi-a spus: divorțăm
Dacă e căsătoria sfântă
De ce sfinții nu se căsătoresc
Într-o zi
Femeile n-o să mai aibă nevoie de bărbați
Copiii se vor naște din
Spiritus Sanctus
În eprubetă
Fără fioruri metafizice și probleme
Ca îngerii
Vor crește la creșă după statistică
Și vor trăi științific
O viață cu garanție

* * *
Iubita mea
Nu mai vrea să fie muza
Inima ce bate în poezie
Roua de pe petala sufletului dimineața
Cere dragoste cu pietre scumpe
Pe care le vinde cu succes
În pat și la piață
Poezia nu folosește la nimic
Separă logica de viață
Și duce inima de nas
Doar morții
Se mai iubesc de pomană zice
Și-a plecat fără bun rămas

* * *
Aici nu se mai poate trăi, iubito
Viziuni tehnologice clatină lumile
Viața merge tremurând
Hai să urcăm pe munte
Să ne iubim pe stânca
Aproape de izvoare și de Dumnezeu

* * *
E frig în pat
Iubita mea
Stă culcată
Și numără banii
E pustiu
Când oamenii nu mai au timp
Să se iubească
Iar viața dă înapoi
Să deschidem apele, iubito
Să curgă ramele din simțuri

* * *
În timp ce scriu
Iubita mea cască
Visează o dragoste nouă
Să răsară-n zori din rouă
Iubirea trăiește prin schimbare
Ca bobul de grâu prin spic
Zice
Și mă privește cu mirare

* * *
Eu nu îmbăt viața cu vorbe dulci
Eu sunt pentru lei
Maimuțele nu mă distrează
Și de aceea iubita mea nu vrea să mă iubească
Eu privesc spre cer
Și-i zic: hai să zburăm
Însă iubita mea înflorește în lucruri
Ea este un cerc ce mereu se învârtește

* * *
Dragostea ta și dragostea mea
S-au iubit atât de mult
De nu s-au mai văzut
Dragostea ta și dragostea mea
S-au văzut
Și nu se mai iubesc
Dragostea ta și dragostea mea
Se urăsc atât de mult
De nu se mai văd

* * *
Iubita mea s-a trezit și mi-a spus:
Vino să ne iubim
Păsările nopții
Nu-mi mai zboară în poală
Să mă aprindă cu cântecele lor
Cine știe dacă mâine vom mai fi
Iubirea este
Drama luptei împotriva timpului
Viața închisă
Între doi dușmani ireductibili
Cunoașterea și veșnicia

* * *
Am venit dinspre soare
Să-ți aduc dragoste și lumină
Am furat de la altele
Să-ți dau ce n-ai avut
Sâni albi de munte
Cântec de vioară
Mi-ai luat dragostea
M-ai dezbrăcat de vise
Și-ai dispărut în pădure
Cu o lalea în mâna

* * *
Am ales iubirea
Și-am rămas singur
Ca Tine, Doamne
Cine se mai gândește la iubire
Când fructele cad
Când se bea vin
Iar omul
Nu-i decât o unealtă
Buzele ce mă sărută
Mint
Cuvintele ce mă laudă
Mint


Ion Miloș – Iubirea și alte iubiri – Institutul european

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Miloș