Urâta așteptare - Ion Caraion

Am auzit uimirile și defăimarea
și zidurile erau fără de număr
ca frunțile
vase ale mâniei pietre fără apă
nici înainte nici după
ca o intrare în asuprire
leagă de carte o piatră și azvârle-o
în mările de deasupra unde proteze
de liniști încarcă smochinul de prigoană

în fântâna aceea niciodată nu va fi dragoste

am auzit aripile –și blestemul
spurcase apa stârpită înnoire

veți sluji la jug și în vânt

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.