Trib XXXII - Ion Caraion

Mă bat cu pietre singur ca pe-o apă
de peste care-aduc amurguri corbii.
Eu, mortul vostru, m-alungam din groapă
și – uimire-am pus în ploșnițele vorbii.

Sorbind abis, alene, idiotul
(nămeți de mâl pătulele umplură)
din când în când își râcâie cu cotul
văzduhului, singurătatea pură.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.