Tornadă - Ion Caraion

Prin părul ca iarba trec leneși pitici,
Sosirea ți-i beată ca muierea, când pici
Te-alături, te ghemui: cocarde –
Piciorul te frige și gura te arde.

Ții șoldul aproape sau șoldu-l atingi,
Fântânile coapsei dau în tine cu mingi,
Te zgudui, frângi carnea fierbinte, mă-ngâni
Și țâțele cârne te mușcă de sâni.

O presură caldă, strângi mâinile – aripi,
Dar plângi lângă mine cuprinsă și țipi
Căzută alături; răsai din viori,
Cuib de mătase cu-adânci subsuori…

Îți mângâi condurii ca mierlele vii,
Claviaturile calde, copilărești bucurii
Și-n moi portative cu clampe ovale
Tristețea din somnul odăilor goale.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.