Timp idiot - Ion Caraion

Ori temnicer,
Sălbatec prin cer
umblă ce bot
sau ce copite? Gângavă
stradă și lume… Am scris
unui necunoscut, unei șopârle.
E urât în buzunar și la Paris.
Asvârle
toamnă de otravă
în fine
ce-a mai rămas din mine.
Sălcii pe Sena și gunoaie
taie
vițelul cel gras
trecutul și dă-mă la câini
împreună cu el.
Pastel
Idiot, idiot.
Aceste pete pe mâini,
aceste goluri în glas,
acest mare balot
cu nimic la pătrat.
Lume în care e terciu-mpărat.
Acest nor…
N-am fost nicăieri: nici acolo nici aici.
Un tren
a sărit în aer. O pasăre migratoare
a-nghețat în zbor.
N-am putea face schimb.
Aceiași hingheri
spânzură câini, oameni, papiote
vopsite sau ba. Drapele.
Nădragi. E frig în bunici
ca-n grote, ca-n stele.
Va ninge în soare.
Străzile s-afundă în timp
din ce în ce mai mici,
mai înșelătoare,
mai cu spini.
Mâine a fost ieri.
Ce de fluturi străini…
Sălcii pe Sena.
Un tren a
intrat aseară în mare
și-acum se plimbă printre rechini,
ca printre semafoare.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.