Șovăielnic lângă mit - Ion Caraion

Din băltoacă în băltoacă
Narcis e pleșuv acum.
S-a-nșelat? A adormit?
Era altul? N-a fost el?
Fără zel, fără țel,
dus de mână și de gânduri,
habar n-are. În funesta
haină a soarelui, se pierde
și-i urât și nu știu cum
șchiopătează. Iar un șchiop
(toți copaci-s ori scânduri)
cade repede. Top-țop…
Veștedu-i târziu carâmb
va păta oglinda verde
poate-a râului acesta
poate-a unui nou potop
(Cine știe) Ideal.

Destinu-a fost o pubelă
Alle beide…Alle beide…
Viitorul va fi un țucal.

În pustietate e timp.

Am să te plimb

Deasupra deasuprelor – Haide!
Totu-ncepu să se vaite
Pe-urmă – astrul…cotiga…mortul…ploaia… de ce și de aia
O! tristo, nu-s eu
Nu-s eu.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.